Boli infectioase la bovine

Bovinele sunt expuse unui spectru larg de agenti patogeni care pot produce pierderi economice majore si pot pune in pericol sanatatea publica. Acest articol trateaza principalele boli infectioase la bovine, modul in care se raspandesc, mecanismele de preventie si control, precum si tendintele recente raportate de organisme internationale. Sunt prezentate date actuale (2024–2025), recomandari aplicabile fermelor si referinte la institutii precum WOAH (fosta OIE), FAO, EFSA, Comisia Europeana si ANSVSA.

Scopul este sa ofere crescatorilor, tehnicienilor si medicilor veterinari o imagine operationala asupra riscurilor, costurilor si uneltelor moderne de management sanitar-veterinar, pentru a transforma informatia stiintifica in decizii eficiente la nivel de ferma si lant de aprovizionare.

Context, impact și tendinte recente in bolile infectioase la bovine

Boli precum tuberculoza bovina, bruceloza, febra aftoasa, dermatita nodulara contagioasa (LSD), diareea virala bovina (BVD) sau rinotraheita infectioasa bovina (IBR) provoaca anual pierderi economice considerabile la nivel global. FAO si Organizatia Mondiala pentru Sanatatea Animalelor (WOAH) estimeaza ca numai febra aftoasa genereaza costuri directe si indirecte de ordinul miliardelor de dolari anual, prin mortalitati, scaderi de productivitate si bariere comerciale. In 2025, WOAH numara 183 de membri care raporteaza evenimente sanitar-veterinare prin platforma WAHIS, reflectand transparenta crescuta si detectia timpurie a focarelor.

In Uniunea Europeana, majoritatea statelor mentin programe de eradicare sau control pentru principalele boli la bovine, coordonate cu legislatia UE si ghidate de EFSA si Comisia Europeana. Raportul comun EFSA-ECDC publicat in 2024 (cu date din 2023) continua sa arate ca zoonozele raman o provocare: peste 130.000 de cazuri de campylobacterioza si peste 65.000 de cazuri de salmoneloza au fost raportate la nivelul UE, in timp ce infectiile cu E. coli producatoare de toxina Shiga (STEC), unde bovinele sunt un rezervor-cheie, au depasit pragul de 8.000 de cazuri. Chiar daca aceste cifre se refera la oameni, ele indica presiunea infectioasa din lantul agroalimentar si relevanta masurilor la nivel de ferma.

Romania, prin ANSVSA si reteaua de Directii Sanitar-Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor (DSVSA), ruleaza programe nationale de supraveghere si control pentru bruceloza, tuberculoza, leucemia enzootica bovina, BVD, IBR si alte boli. In 2024–2025, prioritatile includ intensificarea biosigurantei, trasabilitatea loturilor si utilizarea prudenta a antimicrobienelor. In plan european, raportul ESVAC 2024 arata o scadere cumulata de aproximativ 53% a vanzarilor de antimicrobiene veterinare (mg/PCU) in perioada 2011–2023 in tarile participante, semn al progresului in combaterea rezistentei la antimicrobiene (AMR) in sectorul zootehnic.

Pe plan global, dinamica bolilor emergente sau re-emergente la bovine ramane activa. Dermatita nodulara contagioasa s-a extins in ultimul deceniu dincolo de Africa, cu valuri in Orientul Mijlociu, Asia Centrala si de Sud, necesitand vaccinare strategica si controale stricte de miscare. Boli istorice precum febra aftoasa raman endemice in parti intinse ale Africii si Asiei, in timp ce Europa isi conserva statutul de zona libera, dar isi mentine vigilenta prin monitorizari si banci de vaccinuri pentru situatii de urgenta.

Puncte cheie pentru contextul actual:

• WOAH are 183 de membri in 2025, ceea ce sporeste acoperirea raportarii prin WAHIS si analiza riscurilor transfrontaliere.
• EFSA-ECDC (raport 2024) indica >130.000 cazuri de campylobacterioza si >65.000 de salmoneloza in UE, subliniind continuitatea presiunii zoonotice.
• ESVAC 2024: scadere cu ~53% a vanzarilor de antimicrobiene veterinare 2011–2023 in tarile participante, un progres cheie in AMR.
• FAO/WOAH estimeaza costuri anuale de miliarde USD pentru febra aftoasa, incluzand pierderi de productivitate si restrictii comerciale.
• Romania, prin ANSVSA, consolideaza in 2024–2025 programele nationale pentru bolile majore la bovine, cu accent pe biosiguranta si trasabilitate.

Tuberculoza bovina (Mycobacterium bovis): epidemiologie, diagnostic si control

Tuberculoza bovina, cauzata de Mycobacterium bovis, este o boala cronica, cu semnificatie economica si zoonotica. Raspandirea se face prin aerosoli in adaposturi aglomerate, contact strans in pasuni comunale si, mai rar, prin consumul de furaje sau apa contaminate. In focarele persistente, rezervorul faunei salbatice poate juca un rol (specii-santinel, in functie de ecosistem). Desi multe tari din UE si din alte regiuni au atins sau tind catre statut de turme oficial indemne, eradicarea completa presupune programe multi-anuale, testare periodica, miscare controlata a animalelor si abatorizare a reactivilor confirmati.

Metodele diagnostice includ testul intradermic la tuberculina (SICCT sau varianta comparata), interferon-gamma si confirmare bacteriologica sau moleculara. Sensibilitatea si specificitatea variaza in functie de stadiul infectiei si de implementare. Testarea la miscare si la introducerea de animale noi este cruciala pentru prevenirea diseminarilor silențioase. In plus, igiena adaposturilor, ventilatia, densitatea optimizata si gestionarea gunoiului reduc riscul de transmitere aerogena. In 2024–2025, ghidurile europene continua sa recomande abordari integrate, adaptate nivelului de risc si istoricului regional de boala.

Impactul economic provine din sacrificari obligatorii, restrictii de miscare, pierderi de piata si costuri de testare. Fermele cu traditie de livrari in lanturile de retail pot suferi intreruperi semnificative daca apar cazuri confirmate. In tari cu prevalenta scazuta, accentul se pune pe detectie precoce si inchiderea rapida a focarelor, in timp ce in zonele cu prevalenta crescuta se adopta strategii pe termen lung cu evaluarea periodica a eficacitatii. WOAH ofera standarde pentru testare si certificare sanitara in Codul Terestru, iar alinierea la aceste standarde faciliteaza comertul si recunoasterea reciproca intre state.

Din perspectiva sanatatii publice, M. bovis este capabil sa infecteze oameni, in special in prezenta consumului de lapte crud sau in context profesional (abatoare, ferme) fara masuri adecvate de protectie. Pasteurizarea laptelui si controlul la ferma sunt bariere critice, iar supravegherea zoonoza se bazeaza pe colaborarea dintre serviciile veterinare si cele de sanatate publica. In Romania, ANSVSA coordoneaza testarea efectivelor conform programelor nationale, cu notificare obligatorie si masuri de restrictie acolo unde este necesar. Testarea periodica si trasabilitatea loturilor de animale raman pilonii prevenirii raspandirii regionale.

Bruceloza bovina (Brucella abortus): riscuri zoonotice, pierderi reproductive si strategii de eradicare

Bruceloza bovina este o boala bacteriana cu impact major asupra reproducerii: avorturi in trimestrul tarziu, retentii placentare, infertilitate temporara si reducerea productiei de lapte. Patogenul se raspandeste prin excretii la fatare, produse de avort, lapte si secretii. Persista in mediu suficient pentru a contamina adposturi, asternut si echipamente, iar targurile de animale si circulatia necontrolata cresc riscul de amplificare. Ca zoonoza, bruceloza poate afecta oamenii prin contact profesional sau prin consum de produse lactate nepasteurizate, determinant febra ondulanta, artralgii si complicatii cronice.

Strategiile de control includ testare si sacrificare a animalelor pozitive, vaccinare in tarile endemice (de exemplu, tulpina RB51 sau S19 in anumite programe), biosecuritate la fatare, management riguros al avorturilor si igienizarea spatiilor. In multe tari europene, prevalenta a scazut dramatic in ultimele decenii datorita programelor integrate. EFSA subliniaza importanta supravegherii continue si a investigarii evenimentelor reproductive neobisnuite, in special in fermele cu achizitii frecvente de animale sau cu pasuni comune. In 2024–2025, atentia ramane focalizata pe zonele unde statusul liber nu este uniform sau unde miscarea transfrontaliera poate reintroduce agentul patogen.

Costurile directe includ pierderea vitelasilor, reducerea fertilitatii si lapte mai putin, iar costurile indirecte includ restrictii de miscare, testari si pierderea pietelor premium. O abordare rentabila cuprinde screening periodic (serologie ELISA, aglutinare, complement-fixare), politici stricte de carantina pentru noile achizitii si planuri de igienizare. Colaborarea cu autoritatile veterinare permite eligibilitatea pentru compensatii acolo unde legislatia prevede, reducand presiunea financiara asupra fermierilor. In plus, un plan de comunicare si training pentru personalul fermei scade riscul zoonotic si imbunatateste detectia precoce a cazurilor.

La nivel global, WOAH si FAO sprijina tarile cu prevalenta ridicata prin ghiduri si proiecte pilot, vizand reducerea poverii bolii in zone unde resursele sunt limitate. Datele recente din 2023–2025 arata ca zonele cu densitate mare de mici crescatori si infrastructura limitata pentru pasteurizare raman expuse. Pentru fermele comerciale din Europa, cheia este mentinerea statutului liber prin bariere de intrare (testare si carantina), trasabilitate si audituri periodice de biosecuritate, corelate cu raportarea prompta a evenimentelor reproductive suspecte.

Febra aftoasa (FMD): amenintare globala, pregatire regionala si costuri economice

Febra aftoasa este una dintre cele mai contagioase boli ale animalelor cu ongloane despicate. La bovine, produce febra, leziuni veziculare la nivel bucal si podal, hipersalivatie, scaderi dramatice ale productiei de lapte si pierderi de greutate. Raspandirea rapida prin aerosoli, contact direct, vehicule, echipamente si produse contaminate face din FMD o prioritate critica in securitatea zoosanitara globala. Conform estimarilor FAO/WOAH, costurile globale anuale asociate FMD se situeaza in intervalul de ordinul miliardelor USD, incluzand pierderi de productivitate si costurile barierelor comerciale; literatura a documentat impacte care pot depasi 6–20 miliarde USD la scara mondiala, in functie de scenariu si regiune.

Europa mentine statut de zona libera de FMD, insa proximitatea geografica de regiuni endemice impune o vigilenta ridicata. In 2024–2025, autoritatile europene consolideaza planurile de urgenta si bancile de vaccinuri, iar controalele la frontiera si biosecuritatea in ferme sunt intensificate. WOAH, prin WAHIS, publica in timp real notificarile din tarile endemice din Africa si Asia, ajutand la analiza rutelor de risc. Pentru fermele comerciale, masurile preventive includ controlul strict al miscarii animalelor, carantina la intrarea in efectiv, igienizarea vehiculelor si echipamentelor si instruirea personalului pentru recunoasterea precoce a semnelor clinice.

O izbucnire intr-o tara libera ar genera costuri masive: blocaje comerciale, sacrificari sanitare, dezinfectii, restrictii de miscare pe arii extinse si pierderea increderii pietei. In plus, timpii de revenire la statutul liber sunt semnificativi, implicand audituri, supraveghere intensiva si demonstratii epidemiologice solide. De aceea, managementul riscului se bazeaza pe pregatire si exercitii periodice, precum si pe interoperabilitatea sistemelor de trasabilitate si raportare. Pentru fermieri, simple rutine, precum controlul vizitatorilor si a personalului sezonier, pot face diferenta in prevenirea intrarii virusului in efectiv.

Puncte cheie pentru managementul FMD:

• Controlul miscarii: carantina 21–30 zile pentru animale nou intrate si documente sanitar-veterinare verificabile.
• Igiena riguroasa: bariere sanitare la intrare, arcuri de dezinfectie pentru vehicule, echipament dedicat pe sectoare.
• Training: personal instruit sa recunoasca veziculele bucale/podale si sa raporteze imediat autoritatii veterinare.
• Plan de urgenta: proceduri scrise pentru izolare, notificare, recoltare probe si comunicare cu partenerii comerciali.
• Coordonare cu autoritatile: aliniere la ghidurile WOAH si planurile nationale pentru acces rapid la vaccinuri din rezerve.

Dermatita nodulara contagioasa (LSD): extindere, vaccinare si lectii invatate

Dermatita nodulara contagioasa, provocata de un capripoxvirus, s-a extins in ultimul deceniu dincolo de aria istorica africana, afectand Orientul Mijlociu, regiuni din Europa si mari zone din Asia. La bovine, boala se manifesta prin febra, noduli cutanati multipli, edeme, leziuni ulcerative si scaderea productiei de lapte; complicatiile includ infertilitate temporara si, la tineret, mortalitate sporadica. Transmiterea este asociata vectorilor hematofagi (de ex. tantari, muste), dar si miscarii animalelor si a produselor contaminate. Experienta din sud-estul Europei a aratat ca vaccinarea in zona-tampon si controlul strict al miscarilor pot stinge focarele.

Intre 2023 si 2025, notificari repetate in Asia de Sud si regiuni adiacente, prezentate in WAHIS (WOAH), confirma ca LSD ramane o provocare transregionala. In UE, eforturile coordonate si campaniile de vaccinare tintita anterior au limitat reintroducerea, dar riscul persista prin importuri, tranzit si vectori. Managementul integrat include supraveghere activa, protectie antiectoparazitara, vaccinare omologata acolo unde legislatia o indica si masuri de biosecuritate pentru a reduce contactul cu vectorii (plase, managementul dejecțiilor, drenarea apelor statatoare). Pentru fermele comerciale, detectia rapida si izolarea suspectilor sunt critice pentru minimizarea pierderilor.

Impactul economic provine din scaderi de lapte, restrictii de miscare, costuri de vaccinare si tratamente supportive. In plus, pierderile reputationale pot afecta contractele de livrare. Ghidurile WOAH si recomandarile Comisiei Europene subliniaza colaborarea transfrontaliera, schimbul de informatii in timp real si standardizarea criteriilor de confirmare de laborator (PCR, histopatologie, izolarea virusului). Fermele care implementeaza planuri de control vectorial integrate au demonstrat reducerea incidentelor clinice, mai ales in sezoanele cu presiune mare de insecte. In Romania, autoritatile sanitar-veterinare au dezvoltat protocoale de urgentare a investigatiilor in caz de suspiciune, reducand timpii de raspuns epidemiologic.

Partial datorita campaniilor de vaccinare si masurilor de biomitigatie, in ultimii ani s-au inregistrat regiuni re-stabilizate, dar mobilitatea transfrontaliera si climatul favorabil vectorilor pot schimba rapid riscul. De aceea, fermierii ar trebui sa investeasca in infrastructura anti-vector, sa programeze tratamentele la momentele de varf sezonier si sa coreleze analiza riscului cu dinamica regionala a focarelor raportate in WAHIS.

BVD si IBR: endemie tacuta si strategii de eradicare la nivel de efectiv

Diareea virala bovina (BVD) si rinotraheita infectioasa bovina (IBR) sunt exemple clasice de boli virale cu circulatie endemica silentioasa in multe efective. BVDV, prin animalele persistent infectate (PI), intretine un rezervor contagios care produce pierderi reproductive, tulburari neonatale si imunodepresie, deschizand usa altor infectii. IBR, cauzata de BoHV-1, provoaca probleme respiratorii, conjunctivita, avorturi si poate ramane latent in ganglioni, reactivandu-se in conditii de stres. Fara programe structurate, aceste virusuri se mentin ani la rand, generand costuri cronice semnificative.

Programele nationale europene pentru BVD si IBR au accelerat in ultimii ani. In 2024–2025, tot mai multe tari raporteaza arii extinse cu statut redus de boala, prin strategii care includ testarea colostrala sau a tancului de lapte, screening antigenic/serologic, eliminarea PI si vaccinare tintita. Literatura tehnica din ultimul deceniu indica seroprevalente istorice ridicate in populatii nevaccinate (adesea 40–80% la nivel de turma pentru BVD), in timp ce programele de eradicare aduc aceste procente spre zero in cativa ani daca sunt corect implementate. Pentru IBR, vaccinurile marker gE permit diferentierea intre animale vaccinate si infectate (DIVA), facilitand comertul.

La nivel de ferma, cheia este un plan integrat: testare initiala pentru stabilirea statusului, plan de eliminare a PI, biosecuritate pentru a preveni reintroducerea (in special prin achizitii), vaccinare conform riscului si audituri periodice. Costurile programului sunt compensate de reducerea avorturilor, cresterea performantei reproductive si scaderea mortalitatilor la tineret. In fermele de lapte, monitorizarea tancului la intervale regulate ofera un sistem de alarma timpurie, iar in fermele de carne, testarea strategica a loturilor la miscare reduce riscul diseminarii.

Institutiile europene (EFSA, Comisia Europeana) si nationale (in Romania, ANSVSA) promoveaza linii directoare si, in unele cazuri, cofinantare pentru programe, mai ales cand exista obiective regionale de statut liber. Integrarea cu sistemele digitale de trasabilitate (ID, miscari) sustine eradicarea, iar raportarea in timp real faciliteaza interventia precoce. In 2025, parteneriatele intre cooperative, laboratoare si medici veterinari concesionari accelereaza adoptarea acestor programe, cu rezultate vizibile in reducerea incidentelor clinice si imbunatatirea indicatorilor tehnico-economici.

Leptospiroza si salmoneloza la bovine: zoonoze, biosecuritate si siguranta alimentara

Leptospiroza este o boala bacteriana cu transmitere prin apa si mediu umed contaminat cu urina infectata. La bovine, se manifesta prin febra, anemie, icter, avorturi si scaderi de productie, iar la oameni poate cauza sindroame severe (de ex. sindrom Weil). Salmoneloza, cauzata de diverse serotipuri Salmonella, produce enterite, septicemii la tineret si poate persista in mediu si in efectiv. Ambele sunt zoonoze relevante pentru siguranta alimentara si sanatatea lucratorilor din lantul zootehnic. Controlul se bazeaza pe igiena, managementul apei si furajelor, controlul rozatoarelor si proceduri stricte pentru carantina noilor animale.

Raportul comun EFSA-ECDC 2024 confirma ca salmoneloza ramane una dintre cele mai frecvente zoonoze in UE, cu peste 65.000 de cazuri umane in 2023, in timp ce infectiile STEC (legate de rezervorul bovin) depasesc 8.000 de cazuri. Chiar daca nu toate cazurile sunt atribuite direct productiei bovine, fermierii trebuie sa integreze bune practici pentru a reduce contaminarea mediului si a produselor. Controlul apei (evitarea surselor stagnante), igienizarea adaposturilor si separarea fluxurilor (curat/murdar) reduc incarcatura bacteriana. In plus, vaccinurile comerciale, acolo unde sunt disponibile si recomandate, pot contribui la scaderea excretiei.

Leptospiroza beneficiaza de preventie prin controlul rozatoarelor, drenarea zonelor cu apa stationara, accesul filtrat la surse de apa si, in zonele endemice, vaccinare conform recomandarilor medicului veterinar. Personalul trebuie sa poarte echipament de protectie, iar incidenta zgariaturilor sau a microtraumatismelor cutanate trebuie gestionata prin protocol de dezinfectie. Salmonella cere un management riguros al colostrului si laptelui pentru vitei, curatarea periodica a iglu-urilor si evitarea supraaglomerarii. Implementarea HACCP la nivel de ferma si audituri interne trimestriale pot reduce riscul de contaminare pe lantul de procesare.

Puncte cheie pentru reducerea riscului zoonotic:

• Managementul apei: surse protejate, fara acces la balti; curatarea si dezinfectarea adapatilor.
• Controlul rozatoarelor: capcane, momeli si etansarea depozitelor de furaje.
• Separarea fluxurilor: trasee pentru gunoi si furaje clar delimitate, echipamente dedicate.
• Carantina noilor animale: 21–30 zile cu monitorizare clinica si, la nevoie, teste specifice.
• Echipament de protectie pentru personal si instruire periodica privind igiena mainilor si leziunile cutanate.

Mastita infectioasa si rezistenta la antimicrobiene (AMR): performanta laptelui si prudenta terapeutica

Mastita infectioasa, cauzata de agenti precum Staphylococcus aureus, Streptococcus uberis, Streptococcus agalactiae sau E. coli, ramane cea mai costisitoare boala a vacilor de lapte. Pierderile provin din lapte aruncat, penalizari la calitatea laptelui, scaderi de productie pe lactatie, reforme timpurii si costuri veterinare. Prevenirea se bazeaza pe igiena mulsului (rutine corecte de pre/post-dipping), intretinerea echipamentului, managementul asternutului si detectia timpurie a mastitelor subclinice (de exemplu, prin cell count si teste rapide). Protocolul de uscare selectiva si terapia tintita pe baza antibiogramei reduc expunerea inutila la antimicrobiene.

Rezistenta la antimicrobiene (AMR) este un risc trans-sectorial. In Europa, monitorizarea ESVAC indica o scadere semnificativa a vanzarilor de antimicrobiene veterinare: aproximativ −53% in 2011–2023 in tarile participante, conform raportului publicat in 2024. Aceasta tendinta continua in 2025, odata cu extinderea programelor de stewardship si a utilizarii terapiilor non-antibiotice (sigilanti interni, vaccinuri acolo unde sunt disponibile, management imbunatatit). In plus, schemele de plata pe calitate favorizeaza fermierii cu CCS scazut si prevalenta redusa a mastitelor, stimuland investitiile in prevenire.

O strategie moderna de control include audituri periodice ale salii de muls, calibrarea pulsatoarelor, trainingul mulgatorilor si monitorizarea loturilor cu risc ridicat (vaci in varf de lactatie, cu istoric de mastite). In caz de focar, cultura bacteriana si testarea sensibilitatii ghideaza tratamentul, iar izolarea vacilor afectate previne transmisia pe cale iatrogena. De asemenea, managementul perioadei de uscare cu sigilanti interni pe baza riscului individual reduce incidenta mastitelor la inceput de lactatie. Integrarea datelor din software-ul fermei (productie, CCS, tratamente) sustine deciziile de reforma si selectia genetica pentru sanatatea ugerului.

Puncte cheie pentru controlul mastitei si AMR:

• Rutine stricte de pre-/post-dipping si igiena echipamentului de muls verificate lunar.
• Terapie tintita bazata pe cultura si antibiograma; evitarea tratamentelor empirice repetate.
• Uscare selectiva cu sigilanti interni si antibiotice doar la vacile cu risc confirmat.
• Training continuu pentru personal si audituri third-party ale procedurilor de muls.
• Monitorizare digitala a CCS, legata de decizii de reforma si evaluare genetica.

Biosiguranta, vaccinare si digitalizare: pilonii prevenirii in 2025

Biosiguranta ramane cea mai rentabila investitie pentru protejarea efectivelor de bovine. In 2025, accentul se muta de la masuri izolate la sisteme integrate care imbina infrastructura fizica (garduri, fluxuri separate), reguli de acces (vizitatori, vehicule), planuri de carantina si instrumente digitale de trasabilitate. Vaccinarea, atunci cand este disponibila si recomandata (IBR marker, BVD, LSD in zonele de risc, salmonella in contexte specifice), se implementeaza pe baza evaluarii riscului si a obiectivelor de piata. Platformele nationale de identificare si inregistrare a miscarilor faciliteaza investigatiile epidemiologice rapide si reduc amplitudinea focarelor.

Institutiile internationale si nationale sustin aceasta tranzitie. WOAH actualizeaza standardele si incurajeaza raportarea prompta in WAHIS, FAO sprijina consolidarea capacitatilor in tarile in curs de dezvoltare, iar in UE, Comisia Europeana si EFSA furnizeaza ghidaj tehnic si resurse pentru programele de control. In Romania, ANSVSA coordoneaza implementarea normelor de biosecuritate, supraveghere si raspuns la focare, iar proiectele de digitalizare cresc calitatea datelor. Cooperarea intre ferme, laboratoare si medici veterinari concesionari este cruciala pentru a transforma datele in actiuni concrete, cu indicatori masurabili (timp de raspuns, numar de anchete finalizate, focare izolate).

Adoptarea conceptului One Health, care recunoaste interdependenta dintre sanatatea animalelor, a oamenilor si a mediului, este esentiala pentru sustenabilitate. Reducerea utilizarii antibioticelor prin prevenire, cresterea calitatii laptelui si a bunastarii, precum si investitiile in vaccinuri si managementul riscurilor vectoriale vor consolida rezilienta fermelor. Intr-o piata dinamica, clientii si retailerii valorizeaza trasabilitatea si securitatea sanitara, ceea ce se reflecta in contracte pe termen mai lung si prime de calitate. Mecanismele de finantare (asigurari zootehnice, fonduri de risc, cofinantari pentru biosecuritate) pot accelera adoptia la scara.

Puncte cheie pentru un plan modern de prevenire:

• Evaluare anuala de risc pe boli tinta (TB, bruceloza, BVD, IBR, LSD) cu obiective si KPI.
• Carantina standardizata si testare pentru animalele introduse; acorduri sanitare cu furnizorii.
• Vaccinare tintita conform riscului si cerintelor pietei (inclusiv vaccinuri marker acolo unde e cazul).
• Digitalizare: trasabilitate in timp real, alerte la evenimente clinice, integrare laborator–ferma.
• Audituri de biosecuritate si simulacru de raspuns la focar cel putin o data pe an.